DONEAZĂ DIRECT:

DONEAZĂ

Inițiativele au nevoie de susținere materială pentru a prinde putere. Alege inițiativa care te inspiră, sau susține mersul Fundației Comunitare Galați, pe termen lung, printr-o donație individuală.

FONDUL DE BURSE
FONDUL DE BURSE

INFORMAȚII DESPRE FOND:

3 ediții, 22 de bursieri în toate cele 2 ediții, 60.569 lei în burse (edițiile 1-2)

Ediția a treia – 7 bursieri, 2 companii + donatori individuali, 14.320 lei in burse

DONATORI:

DYNAMIC SELLING GROUP SRL; MEDICOTEST SRL; Proplast Medi SRL; APIPLANT SRL; SOLAR WATTS SRL; ELECTRIC NAVINSTAL SRL

& Donatori individuali

FONDUL ÎN CIFRE

EDIȚII

3

SUMA

74.889 lei

BENEFICIARI

29

COMPANII SUSȚINĂTOARE

8

POVEȘTI DESPRE CEI 5 DIN CEI 7 BURSIERI DIN EDIȚIA A TREIA:

Încă dinainte de a ajunge în locul în care urma să discutăm, Cristina și cu mine am făcut cunoștință, iar ea a început să-mi povestească despre aspirațiile pe care și le-a format de-a lungul timpului. Am avut ocazia să conversez cu o persoană optimistă, cu concepții diversificate și o minte pe cât se poate de deschisă. Am rezonat pe mai multe planuri, tocmai pentru că ceea ce am discutat nu s-a rezumat la întrebările pe care i le-am adresat, dezvoltând subiectele mai mult decât aș fi crezut că se poate. Deși Cristina este în clasa a 12-a la un liceu teoretic, aceasta mi-a mărturisit că visul ei tinde să se încline spre ceva artistic. Îi place să picteze și urmează o serie de cursuri prin care să-și valorifice această pasiune, iar pe viitor i-ar plăcea să poată facă o carieră care vizează respectivul domeniu. „Chiar dacă nu știu exact ce îmi doresc să fac pe viitor și acest lucru constituie o adevărată temere pentru mine, sunt de părere că nu există un singur lucru la care să fii bun și care să-ți placă în așa fel încât să îl poți face toată viața. Eu nu știu dacă mă văd făcând un singur lucru pentru tot restul vieții.” Astfel, am descoperit despre Cristina că, în felul său ambițios, nu își dorește să se limiteze la un singur lucru. Îi plac materiile profilului său și se descurcă bine, pregătindu-se intens pentru examenul pe care îl va săvârși la sfârșitul acestui an. Odată cu necesitatea de a-și ocupa weekend-urile cu învățat, Cristina este nevoită să se ducă acasă odată la o lună, nu săptămânal cum reușea în anii anteriori, însă acest lucru nu o împiedică din a se bucura de o ieșire ocazională cu prietenii ei pentru a se relaxa. Deși este o fire optimistă, aceasta a fost nevoită să treacă printr-o serie de întâmplări neplăcute, prin care niciun tânăr nu ar trebui să treacă la o astfel de vârstă. Tatăl său a decedat din cauza unor probleme de sănătate, iar Cristina este acum îngrijorată de starea de sănătate a mamei sale. Împreună cu fratele ei, încearcă să o sprijine pe cât de mult posibil și de asemenea, să nu se descurajeze. „În perioada respectivă, Fundația Comunitară m-a ajutat și m-a susținut, oferindu-mi consultații gratuite cu un psiholog. Discuțiile pe care le-am purtat cu acesta m-au făcut să conștientizez că nu sunt singură și că trebuie să îi fac pe cei din jurul meu să știe și ei asta, am rămas tare pentru mama. ” Cristinei îi place să fie alături de persoane, să învețe de la acestea și să poarte discuții distincte pentru a acumula noi informații, pe care la rândul ei să le distribuie mai departe. Conexiunea dintre aceasta și o altă persoană este importantă pentru ea, pentru că astfel aceasta se poate bucura de o altfel de intensificare a emoțiilor pe care le resimte de-a lungul adolescenței.

Cristina Iroveanu

Cunoscând-o pe Diana, am început să conștientizez elementele definitorii caracterului unei persoane: cum acestea se contopesc într-un vals ambiental și ce impact poate avea un eveniment petrecut la un anumit moment dat asupra personalității pe care treptat ne-o conturăm. Deși aceasta insista să se caracterizeze folosindu-se de termenul „timidă”, nu m-aș fi gândit niciodată, de-a lungul conversației pe care am purtat-o, că respectivul cuvânt tinde cumva să se plieze pe personalitatea persoanei vesele și carismatice din fața mea. Întrebările pe care i le-am adresat au fost destul de distincte, pornind de la unele generale, continuând spre altele destul de personale. Diana nu a ezitat să se deschidă în fața mea și să-mi prezinte viziunea sa asupra aspectelor pe care le menționam în conversație. Am aflat că avem multe lucruri în comun, precum pasiunea pentru scris. Aceasta mi-a mărturisit că, de-a lungul anilor, a reușit să își formeze o colecție impresionantă de caiete în care își notează gândurile sub forma unor texte literare, găsind în această activitate un refugiu, transfigurând artistic realitatea. Însă, tânăra optimistă cu care am reușit să discut o perioadă considerabilă de timp, nu se limitează la o singură pasiune, ci mai degrabă încearcă, printr-o formă sau alta, să activeze în orice domeniu. Curiozitatea este trăsătura care a adus-o în acest punct, recunoscându astfel că își dorește să se informeze despre orice lucru, pentru a afla detalii despre orice mediu de activitate: „Îmi place mult să citesc, să aflu cât mai multe despre orice. Nu m-aș limita niciodată la a face doar la un lucru sau la a cunoaște detalii despre un singur domeniu, niciodată nu poți cunoaște prea multe.” Diana, zis și Dida, poreclă folosită de cei cunoscuți ei, își dorește să urmeze Academia de Poliție. De ce? Pentru că a ajuns în punctul în care își dorește să valorifice o experiență traumatizantă într-una pe care, zâmbind, s-o poată numi reușită. Fiind victima unor abuzuri, ea, cu o notă vizibilă de optimism, încearcă să ajute, să fie sprijinul pe care probabil, la un anumit moment dat, nu l-a găsit atunci când avea cea mai mare nevoie. Diana e interesată de tot ce exprimă frumusețe și bunăstarea oamenilor. Întrebând-o dacă e fericită, mi-a răspuns fără ezitare cu „da”, iar eu nu pot decât să mă bucur că aceasta a reușit să transforme o serie de experiențe negative în ceva benefic atât ei, cât și celor din jurul ei. Discuția pe care am purtat-o m-a ajutat să conștientizez, că elevii aflați în anii de liceu sunt firi complexe, cu concepții și aspirații distincte, care în urma unor valuri de trăiri, reușesc să îi inspire pe cei din jurul lor, devenind la rândul lor o inspirație și un motiv pentru a ajuta la a face lumea „un loc mai bun”, în marea de speranțe în care ne cufundăm cu toții. Programul de burse al Fundației Comunitare a ajutat-o pe Diana să-și depășească o serie de temeri și i-a oferit oportunitatea de a participa la mai multe evenimente de voluntariat, care în timp au constituit un element important pentru dezvoltarea calitativă a acesteia atât pe plan personal, cât și profesional.

Diana Georgiana

Mihaela este cea care, la fiecare propoziție terminată, îmi oferea un zâmbet cald care odată cu acesta emana o energie pozitivă ce nu poate fi descrisă. Conversația a debutat printr-o serie de întrebări pe care i le-am adresat, aflând astfel că tinerei din fața mea îi face plăcere să învețe, printre materiile sale favorite numărându-se biologia și chimia, justificându-se dorința acesteia de a urma o facultate de medicină. „Decât să văd un om cum suferă, mai bine găsesc mijloacele necesare pentru a îl ajuta.” Fiecare lucru nou pe care și-l dorește să-l experimenteze este de fapt o deschidere spre o mare de provocări, provocări pe care Mihaela le acceptă fără ezitare. „Cea mai mare dificultate pentru mine este timpul. Trebuie să mă axez și pe materiile pentru bac, dar și pentru cele de la admitere pentru că nu coincid. În weekenduri mă duc acasă la țară și e complicat să gestionez situația timpului.” În ciuda acestui lucru, ea se simte stimulată de dificultățile pe care le întâmpină, tocmai pentru că știe și că aspirațiile ei de viitor sunt destul de complexe, iar pentru a ajunge la ele, trebuie să treacă printr-o serie de întâmplări dificile. Visul de a deveni medic este unul pe care aceasta l-a avut dintotdeauna și datorită lui Mihaela perseverează continuu în tot ceea ce face. În anul anterior, a terminat cu o medie de 9,55, considerându-l un an mai lejer. S-a implicat de-a lungul anilor în cât mai multe proiecte și activități extra-școlare, activând la un moment dat și în clubul de dezbateri al liceului din care face parte. Un factor determinant în procesul de dezvoltare al Mihaelei a fost susținerea continuă de care a avut parte. De-a lungul discuției noastre, aceasta a menționat că familia s-a ajutat-o foarte mult să ajungă în punctul în care se află, fiind necesare și o serie de sacrificii pentru bunăstarea sa. De asemenea, Fondul de burse a ajutat-o pe Mihaela să cunoască mai multe de persoane pe care aceasta le consideră ca fiind „cea de-a doua familie”. Conceptul de familie este unul foarte important pentru ea, considerându-l la fel de important precum constituirea unei cariere: „Vreau să îmbin munca cu familia, le consider două aspecte foarte importante, la fel de importante, fără de care viața unei persoane nu ar fi la fel. ”. Tocmai din acest motiv își dorește să urmeze facultatea în Galați, neputând să se gândească la un viitor în care să se afle la o mare distanță de familie și de tot ceea ce înseamnă apropiați.

Mihaela Dragan

Rebeca este o fire timidă, care odată ce simte că se poate deschide în fața ta, zâmbește și continuă să discute cu tine referitor la orice subiect, indiferent de natura și profunzimea acestuia. Am aflat că acesteia îi plac mult biologia, chimia și matematica, iar în anii anteriori a încercat să se implice pe cât de mult posibil în concursuri și olimpiade ce vizau respectivele materii. Fiind clasa a 12-a, ea încearcă să se mobilizeze și să-și organizeze timpul într-o manieră benefică ei, în așa fel încât să poată învăța dar să aibă și câteva momente de pauză, în cadrul cărora să se bucure de compania celor dragi ei, de-a lungul unei plimbări revigorante. Acesteia îi plac plimbările tocmai pentru că îi place să observe lucrurile din jurul ei, să fie aproape de natură. Cel mai bine se simte în weekend-uri, sau în vacanțele de lungă durată când poate să se ducă acasă și să petreacă timp cu familia sa: „Pe timp de vară m-am dus acasă și mi-am petrecut timpul cu prietenii și familia. În zonă, avem o pădure și un râu, iar eu împreună cu frații mei ne-am plimbat și ne-am bălăcit, uitând astfel de tot ce mă stresa la momentul respectiv.” Aflată într-o situație decisivă pentru viitorul ei, Rebeca a punctat de mai multe ori cum este afectată de presiunea care se află constant „pe umerii ei”. Își dorește să urmeze Facultatea de Fizică și Sport, în Galați, iar o mare temere o reprezintă admiterea. La școală crede că informația care îi este prezentată este suficientă și nu va avea nevoie de meditații, însă conștientizează că pentru a obține rezultatele pe care și le dorește, trebuie să se ambiționeze și să se gândească bine la ce o motivează de fapt, pentru a valorifica toate aceste aspecte în ceva înfloritor. Aceste aspecte o stresează în ciuda faptului că a fost mereu o elevă bună, care în fiecare an școlar a terminat cu o medie mai mare de 9, tocmai pentru că întreaga sa activitate se rezumă la întrebarea „Ce ai de gând să faci pe viitor?” și deși are un plan, simte nevoia unei persoane care să o motiveze suficient de mult încât să nu-și mai facă griji. Rebeca mi-a vorbit și de pasiunile ei, care sunt destul de distincte dar care o ajută la o dezvoltare personală cât mai calitativă. Îi place să facă sport, jucându-se volei de fiecare dată când are ocazia și de asemenea, acesteia îi place mult și să deseneze, însă niciodată nu a avut ocazia „să facă ceva mai mult” din ele, sau să le practice mai des. Una dintre temerile pe care Rebeca mi le-a semnalat de-a lungul discuției noastre este că ea consideră că, din lipsa de timp menționată anterior, ea nu mai poate „copilări”, iar lucrurile în jurul ei se schimbă prea rapid.

Rebeca Borcea

Rebeca este o tânără cu aspirații mari, care depune eforturi și mai mari în realizarea lor. Încă de la primele întrebări pe care i le-am adresat, aceasta a dezvoltat răspunsurile pe cât se poate de concret, în încercarea de a detalia orice experiență pe care mi-o povestea. Astfel, discuția noastră a debutat odată ce Rebeca mi-a relatat cum pentru un întreg semestru nu a putut frecventa orele de curs din cauza mai multor probleme de sănătate. Deși a fost nevoită să susțină teste și teze în cel de-al doilea semestru, atât pentru perioada în care a lipsit, cât și pentru momentul respectiv, acest lucru nu a impiedicat-o, ci mai degrabă a stimulat-o, tocmai pentru că școala este un mediu în care Rebecăi îi place să-și petreacă timpul. În ciuda situației dificile prin care aceasta a trebuit să treacă, Rebeca a terminat cu o medie de 9,60, reușind să recupereze într-o manieră impresionantă chiar la toate materiile. În urma dezvoltării acestui subiect, Rebeca a menționat că pe viitor și-ar dori să studieze la o Facultate de Litere. Chiar dacă acesta nu a fost visul ei dintotdeauna, ea consideră că viața este atât de interesantă tocmai datorită oportunităților pe care treptat le descoperim și de care involuntar, ne atașăm. „Orele de română sunt favoritele mele. Cu toții ne putem exprima ideile, mai ales în cadrul unei poezii unde totul ține de interpretare și de subiectivitate, iar nicio idee nu este greșită sau corectă, ci totul depinde de nuanțe. ” Chiar dacă înainte își dorea să devină medic, însă perioada în care a fost internată în spital a făcut-o să realizeze că de fapt această profesie nu se pliază pe felul ei de a fi, pe aspirațiile și principiile după care se ghidează. Însă, niciuna dintre experiențele neplăcute prin care Rebeca a fost nevoită să treacă nu a transformat-o într-o persoană negativistă, care să simtă nevoia de a se izola, ci din contră. Aceasta mi-a mărturisit că cel mai important aspect din viața ei este reprezentat de oameni: își dorește să interacționeze cu ei pe cât de mult posibil, să se bucure de compania oricărei persoane și să acumuleze o serie nouă de experiențe de fiecare dată când acest lucru este posibil. „Mă bucură să fiu în preajma persoanelor, de fapt nici nu mă simt tocmai comod dacă nu mă aflu în această ipostază. Chiar și în clasă, mă înțeleg cu toți colegii, iar ei m-au ajutat foarte mult în perioada în care am fost internată, vorbind cu mine constant, povestindu-mi ce se mai întâmplă pe la școală ca să nu mă gândesc că o să pierd prea multe.” Programul de burse al Fundației Comunitare a reprezentat un adevărat sprijin pentru Rebeca, atât din punct de vedere financiar, ajutând-o pe aceasta să-și achiziționeze rechizitele și auxiliarele necesare pentru anul școlar, dar și din punct de vedere moral. După cum am menționat anterior, Rebeca se bucură de prezența fiecărei persoane din viața ei, iar programul de burse i-a adus acesteia o serie de noi prietenii.

Rebeca Capotă

MESAJE DESPRE FONDUL DE BURSE CARE NE ÎNCURAJEAZĂ

Posibilitatea de a deveni medic, de a reuși să salvez vieți cu mâinile mele, trezește în mine conștientizarea că pot fi de ajutor. Știu că acesta este un capitol important în cartea devenirii mele.

Mihaela Drăgan

Ziua selectării mele ca bursier a fost una dintre cele mai fericite.

Cristina Iroveanu

Sunteți niște oameni minunați pentru că faceți aceste lucruri pentru noi fără a cere nimic altceva în schimb decât crearea unui viitor mai bun. Îmi doresc ca într-o zi să pot face și eu asta pentru alții.

Rebeca Capota

GALERIE FOTO