1. Îți amintești cum ai aflat prima oară de Fundația Comunitară Galați? Ce te-a făcut să vrei să fii parte din povestea asta?
Nu știam ce este o Fundație Comunitară până am ajuns aici și nici nu auzisem vreodată despre. Povestea mea a început neașteptat, nu eram în căutarea unui loc de muncă, abia îmi făcusem curajul de a fi freelancer o perioadă, după o experiență îndelungată în pharma. Pe atunci o cunoștință, acum prietena mea, m-a întrebat dacă nu vreau să lucrez pe comunicare la Fundația Comunitară Galați. Eu asta am studiat, Comunicare și PR, așadar am zis un DA, cu jumătate de gură, e drept, neștiind exact ce mă așteaptă.
2. Care a fost primul proiect la care ai lucrat? Ce ai simțit atunci?
Am venit în februarie 2020 și în martie deja eram în pandemie. Primul proiect a fost Fondul de Urgență Galați în siguranță – fond prin care la acel moment încercam să suplinim nevoile sistemului sanitar. Am simțit presiune mare, confuzie și mă gândeam în fiecare zi că va fi ultima în acest rol. Era un ritm dificil, cu telefoane și mesaje până târziu, lucruri de făcut apărute spontan, o adevărată piatră de încercare pentru întreaga echipă.
3. Dacă te întreabă cineva la o masă în familie “dar voi ce faceți, de fapt, la FCG?”, ce le răspunzi?
Nu m-a întrebat nimeni, probabil de teamă că nu vor înțelege – mă mai întreabă din când în când, „tot acolo cu proiecte ești tu?” 😊
Noi la FCG facem bine, identificăm nevoile din comunitate, cele în acord cu misiunea, viziunea și valorile noastre și apoi găsim oamenii sau oportunitățile care le pot rezolva. Mai simplu, de exemplu: dacă tu ai nevoie de fonduri pentru a facilita accesul elevilor la științe, noi vom găsi donatorii sau mecanismele prin care tu să ai acces la acele fonduri.
4. Ce înseamnă pentru tine „comunitate”, după toți anii ăștia? Dar „împreună”?
Comunitate, pentru mine, înseamnă să ai în jur oameni diferiți, dar care, în momente cheie, trag în aceeași direcție. Înseamnă să îți pese de ce se întâmplă dincolo de ușa ta și să vrei să contribui, oricât de mic ar/ți-ar părea acel aport. „Împreună” e atunci când reușim să facem lucruri pe care singuri nu le-am putea desăvârși, când ideile și resursele se completează și rezultatul e mai mare decât suma părților.
5. Ai un moment care ți-a rămas lipit de suflet? Unul care ți-a dat motivație sau ți-a dat de gândit?
Da. Se repetă an de an, la Semimaraton Galați. În ziua evenimentului văd atâta energie, atâta implicare și atâția oameni care trag în aceeași direcție, încât simt că tot efortul din culise merită. Este genul de zi care îți reamintește de ce faci ceea ce faci.
6. Ce ai învățat despre oameni, lucrând în echipă și alături de comunitate?
Am învățat că în oameni zace ambiție, creativitate, putere de muncă, imaginație, multă încredere și mi s-a reconfirmat deopotrivă că lucrul cu oamenii este cel mai provocator.
7. Care e superputerea ta în echipă? Dar o calitate pe care ai împrumutat-o de la colegi, fără să-ți dai seama?
Cred că superputerea mea e capacitatea de a aduce ordine și claritate în proiecte care, la început, par copleșitoare. Pot să fac legături între lucruri și să găsesc o cale de lucru care să funcționeze. De la colegi am împrumutat răbdarea – nu era punctul meu forte, dar în timp, fără să îmi propun, am învățat să respir înainte să reacționez.
8. Dacă ai alege o singură fotografie care să spună ceva despre munca ta la FCG, ce ai alege?
O poză cu mine în costum de Supergirl, la Semimaraton Galați. Pentru că, în unele zile, așa se simte munca aici: alergi, ajuți, motivezi, și încerci să ții totul împreună. Nu port pelerina zilnic, dar cred că fiecare dintre noi o are pe undeva, invizibilă.
9. Cum ți-ar plăcea să fie FCG peste alți 10 ani? Ce gânduri și urări ai pentru fundație acum la ceas aniversar?
Mi-ar plăcea să fie mai vizibilă, să fie un reper nu doar pentru Galați, ci și pentru alte orașe care vor să construiască comunități puternice. Să își păstreze curajul de a încerca lucruri noi și libertatea de a se adapta atunci când realitatea se schimbă. Îi doresc să aibă mereu oameni implicați, care să creadă în misiune și să ducă mai departe energia pe care am dobândit-o acum.
10. Ce ți-ai spune ție, celei care a pășit prima oară în biroul FCG? Și ce ai spune echipei de acum?
Să nu mă sperii de necunoscut și să privesc fiecare provocare ca pe o șansă de a învăța. Să am răbdare, pentru că lucrurile se leagă în timp. Echipei i-aș spune că fiecare lucru pe care îl facem, chiar dacă nu are impact imediat, lasă o urmă. Și că reușim pentru că ne completăm unii pe alții, chiar și atunci când nu realizăm asta.